Cristian Petru BALAN (SUA) : OCTAVIAN PALER ,ASA CUM L-AM CUNOSCUT //PICTURI RELIGIOASE DE CRISTIAN PETRU BALAN (SUA)



scriitorul OCTAVIAN  PALER-la  chicago-acasa la scriitorul si artistul plastic CRISTIAN PETRU BALAN

In foto: Scriitorii OCTAVIAN Paler (in dreapta) si CRISTIAN PETRU BALAN (SUA),la CHICAGO

*

Pagina este ilustrata cu  picturi religioase realizate de prof.acad.Cristian Petru Balan din SUA,semnatura de onoare in Revista ´´HAI,ROMANIA !¨


În ziarul bucureştean „Cotidianul” din 13 martie 2006, scriitorul Octavian Paler scria următoarele rânduri:

„Prin iarnă, într-una din acele zile cu ger de crăpau pietrele, am primit un telefon din America. Mă sună din Chicago dl.Cristian Petru Bălan, în casa căruia am fost acum vreo unsprezece ani – şi de care mă leagă, în afară de gratitudinea pentru ospitalitate, o aventură palpitantă, în cursa spre aeroport, povestită în „Jurnalul american“ din „Aventuri solitare“… Din vorbă în vorbă, dl. C.P.B. mă felicită pentru un text preluat de o publicaţie românească din America de pe Internet şi „din câteva jurnale din ţară“. M-a fulgerat o bănuială. „Nu cumva se cheamă „Paradoxul vremurilor noastre?“.

„Nu, nu – a venit răspunsul -, se cheamă „Interviu cu Dumnezeu“… Am rămas blocat. Apoi, l-am rugat pe interlocutorul meu să-mi trimită şi mie „discuţia“ purtata în Ceruri…
Acum văd că gluma se îngroaşă. De aceea m-am hotărât s-o iau în serios.”

nasterea domnului nostru iisus hristos-pictura de cristian petru balan
Din textul reprodus mai sus, se vede că l-am găzduit mai multe zile pe domnul Paler, şi nu numi pe dumnealui, ci şi pe scriitorul Dan Costescu, directorul ziarului „Cuvântul românesc” din New York şi pe cunoscutul critic şi istoric literar M. N. Rusu, care îl însoţeau şi pe care i-am plimbat cu maşina mea prin principalele locuri turistice ale metropolei Chicago, oprindu-ne în oazele româneşti de acolo care, ca pretutindeni în America, sunt, în primul rând bisericile de diferite confesiuni, restaurantele şi cluburile etnice româneşti.
După câteva zile, oaspeţii au plecat din Chicago şi a trebuit să-i duc la aeroport pentru avionul de New York, pe care fuseseră gata să-l scape (aceasta era acea „aventură palpitantă” de care aminteşte înaltul oaspete), fiindcă a trebuit, într-adevăr, să zbor cu viteză nepermisă prin oraş, trecând şi prin câteva stopuri, ocolind cu slalomuri maşinile care mergeau încet, dar am avut noroc că nu m-a detectat nicio poliţie şi am prins avionul în ultima secundă înainte de decolare…).
Între timp, după câţiva ani, mai m-am întâlnit cu domnul Paler la Bucureşti, în ziua când şi-a lansat o carte. În acel an ne-am citit cărţile cu autografe reciproce, toate având dedicaţii frumoase, am corespondat şi am vorbit de mai multe ori la telefon cu domnia sa. Pe cartea de voiaj intitulat㠄Aventuri solitare”, apărută la editura „Albatros”, Buc. 1996, mi-a scris un mesaj-memento care, sincer vorbind, m-a emoționat: „Domnului Cristian Bălan despre care ar fi trebuit să daug, în această carte, că l-am îndrăgit în scurta mea trecere prin Chicago, mulțumindu-i, târziu, pentru tot. Octavian Paler, iunie 1996”.

In foto: Scriitorul Octavian Paler ,impreuna Codrina Balan si Dorina Balan,fiica,respectiv sotia scriitorului Cristian Petru Balan
Îmi amintesc că dumnealui mi se plângea de mari probleme cu inima, spunând că supravieţuise unor atacuri de cord. I-am urat sănătate şi i-am dat sfaturi de tratamente naturiste la care mi-a răspuns că le ştia, dar că nu le respecta… O dată i-am trimis o vedere chiar din Lisa, localitatea de lângă Făgăraş unde se născuse şi mi-a mulţumit călduros.

https://mihaimarin.files.wordpress.com/2015/02/scriitorul-si-artistul-plastic-cristian-petru-balan-autorul-fatadei-cimitirului-eternitatea-boldesti-scaieni-prahova.jpg?w=551
Într-adevăr, într-una din convorbirile avute cu domnia sa, eu îl felicitasem pentru frumosul articol „Convorbire cu Dumnezeu”, publicat în numărul din 17 iulie 2005 din ziarul „Meridianul Românesc” care apare în California şi unde fac parte din colegiul lui redacţional, dar am avut

https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xfp1/v/t1.0-9/10665747_563039590463082_7528952376773340845_n.jpg?oh=5daee1085f822643bad7bd0db159e9af&oe=558757E8&__gda__=1434258017_a3f53b83c67421c6327398cf0f22f522surpriza să văd că şi domnia sa era… surprins de felicitările mele, mărturisindu-mi sincer că nici vorbă să fi scris acele rânduri deosebit de meşteşugite, numindu-le chiar o capodoperă… Mai mult decât atât, surpriza se repeta, deoarece, cu câteva luni înainte, mai apăruse un alt articol similar, tot sub semnătura dumnealui, „Paradoxul vremurilor noastre”, într-o revistă din Canada.

Ambele articole erau superbe, bine scrise, probabil de aceeaşi persoană cu condei bun. Pentru mine, acea întâmplare mi-a oferit, desigur, prilejul să-i apreciez domnului Paler profunda lui cinste şi sinceritate, în clipa când l-am auzit că neagă categoric paternitatea acelor materiale destul de

valoroase din punct de vedere literar, mulţumindu-le ironic autorului sau autorilor pentru „ajutorul” acordat prin metoda substituirii şi promiţând să nu facă mare tam tam din aceste întâmplări destul de insolite. Dar a repetat clar şi de mai multe ori prin presă, că articolele cu pricina nu sunt nicicum operele lui… În acele zile, fără să vreau, am făcut o asociaţie de idei, mai

isus_si_copiii-cristian_copy_copy

exact, am făcut o comparaţie care mi-a venit atunci spontan în minte şi anume – m-am gândit că Octavian Paler nu a procedat precum scriitorul sovietic Mihail Şolohov care, în 1965, a luat Premiul Nobel pentru literatură pentru excelentul roman „Pe Donul liniştit”, despre care, ulterior, unii istorici literari spun cu seriozitate, şi susţin cu anumite argumente, că laureatul Şolohov ar fi sustras romanul gata făcut din lada cu manuscrise a lui Feodor Kriukov, un ofiţer, prieten de familie, scriitor de mare talent, după decesul acestuia pe front (nici astăzi paternitatea excepţionalului roman nu a fost pe deplin elucidată). Din acest punct de vedere, scriitorul nostru român a fost, indiscutabi, un mare exemplu de probitate.
cristian petru balan (SUA)-icoana pictata-CRUCIFICATION-RASTIGNIREL-am cunoscut pe inegalabilul Paler în vara anului 1965, când eram principalul realizator al programelor televiziunii române din Chicago, crainicul acestor emisiuni unde am avut ocazia să intervievez mai multe mari personalităţi din România, printre care şi pe domnia sa. Tot atunci am fost rugat de cei din comitetul românesc local să-i găzduiesc în familia mea pe cei trei distinşi scriitori, iar ai mei au acceptat această propunere cu multă plăcere. Soţia mea Dorina, ajutată de fetele noastre Codrina şi Ozana, care atunci erau studente, au gătit cele mai delicioase şi mai tipice mâncăruri româneşti. Cred că am făcut faţă cu brio acelor momente speciale. Cu acea ocazie, se înţelege că am discutat ore întregi cu domnul Paler iar acum, după scurgerea unor ani, în câteva cuvinte, eu îl pot descrie pe acest mare artist al cuvântului românesc ca o personalitate cu totul aparte, diferită întru totul de mulţi. Octavian Paler s-a afişat din capul locului ca un om sobru, serios, poate prea serios, excesiv de meticulos, oarecum rezervat faţă de cei din jurul său şi nu atât de comunicativ pe cât mi-aş fi dorit. „Domnule Bălan, – mi-a mărturisit dânsul într-o discuţie intimă – eu sunt o fire mai ciudată, uneori cam neplăcut în societate, recunosc. De obicei, nu par prea prietenos; ştiu asta şi cred că aţi observat… Sunt cam singuratic şi taciturn, aşa am fost mereu, dar iubesc adevărul şi oamenii harnici, mai ales dacă sunt şi valoroşi. Stau deoparte, îi studiez şi scriu despre ei. 

Totuşi, America aceasta a dumneavoastră, să vă spun sincer, are multe lucruri care nu-mi plac deloc. Nu cred că m-aş putea acomoda acestei societăţi de o modernitate artificială. La dumneavoastră acasă însă m-am simţit cel mai bine, aproape ca în România, lucru pentru care vă mulţumesc mult. Totuşi, promit să nu mai vin niciodată în ţara aceasta şi să nu mai deranjez pe nimeni…”
Şi, evident, s-a ţinut de cuvânt, deşi, uneori, îi simt parcă şi acum prezenţa aici, în ţara lui Lincoln pe care el îl admira în mod deosebit.

-CRISTIAN PETRU BALAN -SUA

Pagina este ilustrata cu picturi religioase realizate de prof.acad.Cristian Petru Balan din SUA,semnatura de onoare in Revista ´´HAI,ROMANIA !¨


Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

cristian petru balan (SUA)-pictura-iisus pe muntele maslinilor

 

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oaeni? Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…, iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi? – Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.

– Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie? Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.

 Text apărut în Micromagazin, Romanian Meridian, la 17 decembrie 2005.

 

––––OCTAVIAN PALER-Am invatat

––––––––––––OCTAVIAN PALER :AVEM TIMP

………………………………………

´´Eros´´ de Cristian Petru Balan (versuri din volumul Eros-Sonetele) / ´´Rain´´ de Chris Spheeris (muzica)/video realizat ce carmenviorica :

 
scriitorul si artistul plastic cristian petru balan -suaThe lyrics are by volume ” Eros – Sonete „. The autor – Cristian Petru Balan – is a novelist, poet, playwright, journalist, editor and Romanian artist to the United States of America, professor, member of the Writers Union of Romania and the Romanian-American Academy of Sciences and Arts. A former correspondent in the U.S. the radio „Voice of America and Radio Free Europe.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s