Editorial.CRISTIAN LISANDRU : Cum a căzut Români(c)a pe spate ,fiindcă Jonannis dă poporului carte și circ


Extaz. Behăială. Temenele. Flash-uri. Discursuri. Primul pas. Pas cu pas. Încă un pas. Pa și pusi! Avem un Hemingway la Cotroceni și habar nu aveam de asta, mai ales că – la cum și cât se scrie pe aceste meleaguri binecuvântate literar – cu toții purtăm în geantă, pe lângă tabletă și e-book, reconfortantul „sindrom al scrisului”. Poate de aceea ne și doare capul, uneori, însă nu realizam amploarea pe care o ia plăcuta boală și credeam că ni se trage de la fenomenele atmosferice scăpate de sub control.

Faptul că Johannis scrie cărți nu e o calamitate. Va mai răsări iarba și în primăvara următoare, o să ningă la iarnă, ploile toamnei vor fi prezente la datorie, copiii vor face oameni de zăpadă, guvernul va inventa alte artificii pentru a demonstra că lucrează, Moș Crăciun va semna condica, Rapidulețul se va fi acomodat deja cu atmosfera deprimantă a diviziei secunde. Plus că Johannis nu dă tonul la cântec, cum se spunea în armată. N-a inventat nici fusta mini, nici apa caldă, nici ciorapii-plasă și nici mersul pe jos. A scris și nea Ilici, a scris și Constantinescu, probabil că Băse ține și el ceva la sertar, între pachetul de Kent și brichetă. Poate un volum despre cum se toarnă uischeanul în pahar, mai ales că acolo nu constă totul în cum și cât bei, ci și în numărul cuburilor aruncate în pahar sau în nivelul pe care trebuie să îl atingă licoarea respectivă. Delicioasă, de altfel. Dar metodologia de lucru nu e pentru orice fraier. E cu schepsis. Iar Băse ar putea să țină și conferințe despre asta, trecând prin toate județele patriei și ajungând, eventual, și dincolo de granițe.

Mă oripilează, însă, dansul slugoilor din jurul lui Johannis. Pupătorii fundului prezidențial mai au puțin și-l propun pe actualul președinte la Premiul Nobel pentru Literatură, astfel încât Breban sau Cărtărescu vor fi obligați să-și sugă deștele a pagubă. Priviri languroase, clipiri sugestive, tăceri pline de respect în momentul în care autorul de la Cotroceni vorbește despre ce și cum. Despre eforturile sale, despre bucata de viață pe care a prins-o între coperte, în nopți lungi de insomnie, atunci când alții sforăiau, iar el – omul providențial, omul talentat, omul lucrului bine făcut – trudea pentru a ne împărtăși impresiile despre lume și viață. Cei prezenți mai au puțin și lăcrimează. Poate fi inclus în scenariu și un oftat general în momentul în care auditoriul vizualizează travaliul scriitorului-președinte sau al președintelui-scriitor. Scârța-scârța pe hârtie, dar la nivel superior, asezonat cu spp-iști. N-ar fi exclus ca însuși Marele SPP să înființeze o direcție destinată a superviza distribuția și lecturarea obligatorie – sate, comune, orașe – a volumelor prezidențiale. Vânzări record, până și Stephen King va fi invidios, iar următorul volum din seria „Turnul întunecat” se va numi „Cronicile de la Cotroceni”, măcar să scoată și el ceva de pe

urma Johannis-ului minune care trudește pe toate planurile, inclusiv literar. Luminându-ne cu experiența sa proptită în paragrafe.

E jalnic. Și o dovadă în plus că nu ne săturăm să lingem, să ridicăm osanale, să facem statui – eventual cronici literare efervescente –, să deschidem ușa cu capul și să strigăm „Să trăiești, coane, dă-ne voie să-ți facem pantofii, suntem onorați”!

Răstimp, țara o duce tot prost. Dar și o carte e un lucru bun, nu? Nu schimbă realitatea socială, nu aduce o viață mai bună, nu mărește nivelul de trai – asta se va întâmpla, probabil, numai dacă președintele primește propriul guvern. Așa că Johannis, între două vizite protocolare și un zâmbet superior (care îl prinde așa de bine și demonstrează că noi, muritorii de rând, suntem mici, mici, mici, incapabil să descifrăm talentul prezidențial), poate să se pună serios pe treabă și să treacă la faza „roman”. De amor, de viață și moarte, de război și pace, de primă casă, de primă doamnă, de dor de primărie, de pădure și codul silvic, de of și aoleu etc. Aplaudacii sunt pe fază. Ei au fost și rămân întotdeauna o constantă națională. Iar Johannis se va umfla în continuare în pene și costum.

Cristian LISANDRU

https://lisandrulisandru.wordpress.com/

-pentru REVISTA HAI,ROMANIA !

––––-

–––INFOROES.COM

Asociația „Gente”, la cea de-a treia aniversare

INFOROES-SPANIA-RED.SEF VIOLETA NICULESCU-SEGOVIAAsociația hispano-română „Gente” (Oameni) din localitatea Quintanar de la Orden, provincia Toledo vă invită, sâmbătă 13 iunie, la aniversarea a trei ani de la înființare.

foto gente

Evenimentul va începe la ora 20.00 și va avea loc în Sala de Epoziții „La Ermitilla”, din strada Concepcion.
Cu acestă ocazie, va fi inaugurată o expoziție ce va ilustra activitățile asociației de la înființare până în prezent.

Pe durata evenimentului vor fi proiectate materiale audio-vizuale despre asociație, cu scopul de a evidenția importanța integrării românilor în contextul social-cultural spaniol.

De asemenea, asociația îi va acorda lui Arturo Rojo Sierra, redactor la radio „Surco Castilla-La Mancha” o distincție, iar membrii „Gente” vor primi noile carnete.
Intrarea este liberă.

(Sursa: http://www.inforoes.com,RED.SEF VIOLETA NICULESCU )

*********recomandari REVISTA HAI,ROMANIA !–MUZICA__________

REVISTA HAI ROMANIA-MARIN MIHAI-SPANIAMeghan Trainor – All About That Bass

…………………………………………………………..HAI,ROMANIA !🙂 …………………………………..

UMOR :)::::CLUBUL DE COMEDIE :

Ai lu’ Gorobete Radu Gabriel, Marius Florea Vizante, Maria Buza 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s