CRISTIAN PETRU BALAN (SUA).Scenariul cinematografic ´´GENIU SUBLIM´´(VIATA LUI MIHAI EMINESCU)-Secventa 21-ÎNTÂLNIREA DINTRE MIHAI EMINESCU ŞI ALEXANDRU IOAN CUZA


ÎNTÂLNIREA DINTRE MIHAI EMINESCU ŞI ALEXANDRU IOAN CUZA
(eveniment puţin cunoscut, reconstituit în  scenariul cinematografic ´´ Geniu Sublim -Viata lui Mihai Eminescu´´,scris de Cristian Petru Balan (SUA),in  1966. )
 
mihai eminescu
alexandru ioan cuzaSecventa 21-Vizita la Dobling ,făcută fostului domnitor Alexandru Ioan Cuza
        Pe ecran apare scris cu litere mari: DOBLING, AUSTRIA, 1 IANUARIE 1870… Casa lui Cuza, de fapt, un mic palat în care fostul domnitor stă temporar cu chirie… În curte – zăpadă… Ninge liniştit şi cu fulgi mari… Un grup de vreo zece studenţi români  îmbrăcaţi în costume naţionale, fac urarea tradiţională recitând un pluguşor… Câţiva troznesc din bice; unul trage coarda de la buhai, altul sună din zurgălăi… Cuza apare zâmbind în uşa larg deschiă şi îi pofteşte bucuros înăuntru. Ex-domnitorul Principatelor Române Unite arată mai îmbătrânit decât îl cunoaştem, din cauza unor suferinţe interne ascunse, deşi nu a împlinit încă 50 de ani, pe care îi va avea pe data de 8 martie 1870. (Peste trei ani, ştim că Alexandru Ioan Cuza se va sfârşi din viaţă, în ziua de 15 mai 1873.)
Antreul locuinţei provizorii este dominat de portretul lui mare, în ulei, reprezentându-l pe domnitor în costum de colonel. Camerele sunt mai mult modeste decât extravagante, mobilate  însă cu obiecte fine şi destul de valoroase, deşi cele mai multe i-au fost oprite în ţară. Din tot ce vedem aici, cea mai impresionantă este biblioteca plină cu multe volume legate  în piele de care s-a îngrijit îndeosebi secretarul său particular, francezul Baligot de Beyne care l-a urmat cu credinţă în tristul lui surghiun.
– Să ne trăieşti, Măria Ta! spune unul din studenţii veniţi, însoţind salutul cu o cuvioasă plecăciune. Din partea studenţilor români din Viena, că nu suntem puţini, continuă el, vă rugăm să binevoiţi a ne primi cu tradiţionalul nostru pluguşor românesc şi cu darurile de faţă (îi înmânează nişte cutii frumos împodobite), precum şi cu urarea noastră fierbinte de la mulţi ani!
– La mulţi ani, Măria Ta! repetă tot grupul într-un singur strigăt puernic şi vesel, acompaniat de sunetul zurgălăilor şi de aplauze.
– La mulţi ani, românii mei dragi! le răspunde Cuza cu zâmbetul pe buze. |Şi bine mi-aţi venit, flăcăiaşilor!
Eminescu se apropie de fostul domnitor şi grăieştee cu un ton politicos:
– Măria Ta! Pentru istoria românilor, pentru întreaga noastră naţiune şi pentru viitorime, numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, columna luminoasă în jurul căreia s-a făurit Unirea Principatelor, va sta cu cinstea alături de numele lui Mircea, Ştefan Vodă şi Mihai Viteazul! Fiecare din noi ştim că aţi fost şi aţi rămas mândria neamului nostru; şi mai ştim că va veni vremea când uzurpatorii tronului Măriei Tale vor da socoteală în faţa tribunalului sfânt al istoriei şi al poporului român. Fiindcă poporul v-a iubit,  Alteţe, şi v-a venerat întotdeauna ca pe un bun părinte al său, aşa cum în veci veţi fi iubit de urmaşii urmaşilor neamului acestuia… Suntem convinşi, Măria Ta, că românii vă consideră mai departe domnitorul lor. Primiţi, rugămu-vă, omagiul nostru, al studenţilor şi al tineretului român, adresat Măriei Tale şi Doamnei Elena Cuza… Din toată inima – un fierbinte La mulţi ani! Să trăiţi !
– La mulţi ani! îi răspunde domnitorul  întinzându-i mâna foarte emoţionat, gest  după care şi-a şters discret o lacrimă. Vă mulţumesc, băieţii mei dragi… Vă mulţumesc cordial pentru frumoasa surpriză ce mi-aţi făcut-o azi şi, la rândul meu, vă urez încă o dată bun venit în locul acesta pe care, atâta vreme cât voi sta aici, vă rog să-l consideraţi ca pe un  mic petec de pământ românesc!…  De altfel, în curând ne vom muta la Heidelberg, în Germania. (În acest moment, apare Doamna Elena Cuza însoţită de o subretă care aduce douăsprezece pahare cu vin şi biscuţi lungi, lăsându-le pe o măsuţă. Toţi tinerii fac o reverenţă în faţa soţiei fostului domnitor, care le zâmbeşte cu mâna la inimă zicându-le noilor veniţi  La mulţi ani! şi primind acelaşi răspuns în cor. Se aude clar cum unii o salută cu un politicos sarut mâna).
– Eu şi soţia mea, Doamna Elena Cuza, continuă onorata gazdă, suntem în asentimentul dumneavoastră  şi vă garantăm că,  deşi aflaţi departe de patrie, gândul nostru se  înalţă zilnic spre ea şi se alalătură gândurilor dumneavoastră care aveţi tot viitorul înainte. Sunt sigur că veţi apuca şi ziua când, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate ţinuturile româneşti se vor uni  într-o Românie mare şi puternică… Din păcate, eu nu cred că voi mai avea această bucurie, deoarece săntatea m-a lăsat de tot… Contra voinţei divine nu ne putem lupta… Pentru voi sunt însă cât se poate de optimist şi sunt sigur că veţi apuca şi Unirea Mare cu toate provinciile româneşti! Până atunci, doresc din inimă poporului nostru ca anul acesta, 1870, precum şi toţi anii care-i vor urma, ssă ne întărească în credinşa comună că răul este ceva trecător  şi că temeliile puse de ocârmuirea noastră vor continua să rodească în casa fiecărui fiu al României viitoare. (Ridică paharul şi îl înalţă urând): Salut în voi pe reprezentanţii poporului român! Închin pentru pământurile noastre româneşti, pentru toţi confraţii noştri de acolo! Pentru Marea Unire! La mulţi ani, băie[ii mei! (Toţi închină paharele şi răspund: La mulţi ani, Măria Ta!)
– Cum este vremea afară, nu aţi îngheţat, flăcăii mei?, intreabă Doamna Cuza.
– Într-adevăr, este cam frig, dar n-am îngheţat, răspunde Eminescu. Am venit cu trei cupeuri închise care ne aşteaptă la poarta palatului.
– Dar cine eşti dumneata, tinere? întreabă Cuza.
– Mihai Eminescu, student la filozofie, venit aici la Viena din Bucovina, de la Ipoteşti, Botoţani.
– Da, da, cunosc.. Cunosc bine zona, zice Cuza, deşi eu sunt mai de la sud, din Huşi. |Şi se vede treaba că dumneata eşti filosof, poate chiar poet sau jurist, că vorbeşti foarte frumos. (Se apropie de el şi-ş îmrăţişează.)
– Colegul nostru Eminescu este  într-adevăr poet. Şi încă o mare spernţă a literaturii române, Măria Ta, răspunde un coleg.
– O, dacă-i aşa, atunci să-mi trimiţi şi mie câteva din poeziile dumitale, căci în tinereţe să ştii că scriam şi eu versuri. Doamna Elena  îţi va da imediat adresa din Heidelberg unde o să ne mutăm curând…

CRISTIAN PETRU BALAN-pictand tabloul JUNELE EMINESCU RELAXANDU-SE IN MIJLOCUL NATURII-5 SEPT.14 OCT.2015-SUA´´GENIU SUBLIM´´ de CRISTIAN PETRU BALAN (SUA)-

Scenariu cinematografic despre Viata lui MIHAI EMINESCU

Secventa 21-ÎNTÂLNIREA DINTRE MIHAI EMINESCU ŞI ALEXANDRU IOAN CUZA*****************************************************

Renaşterea naţională în timpul lui Alexandru Ioan Cuza

https://wwromania.files.wordpress.com/2013/04/cuza-si-elena-rosetti.jpg?w=860&h=711

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, făuritorul României Moderne de după Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859, a fost marcată de ample reforme economico-sociale şi militare.

revista-hai-romania-marinmihai-spania-mihaimarin-wordpress-cCANDELA -Muzica si voce: Daniel Avram/Versuri: Pavel
Corut

Era nevoie de un cantec prin care sa ne cerem iertare de la Cuza. Caragiale si-a batut joc de tradatori :”iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori”, e o aluzie directa la odiosul 11 februarie 1866,cand a avut loc lovitura de palat si domnitorul Cuza a fost obligat sa abdice, deschizându-se calea aducerii pe tronul ţării a unui domn străin, în persoana lui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen. Lucru mai puţin obişnuit şi cunoscut, unul dintre principalii participanţi la conspiraţie, colonelul N. Haralambie a trădat nu pentru foloase materiale sau de altă natură, ci pentru a obţine graţiile unei frumoase femei, aparţinătoare unei familii liberale, misterioasa doamnă C.

mihai eminescuLa 14 ani de la producerea evenimentului, gazetarul Mihai Eminescu, în spiritu-i caracteristic, scria în presa vremii că respectiva conspiraţie „n-ar fi izbutit nicicând dacă o seamă de naturi criminale, care spre ruşinea ţării şi a oştirii, făceau parte din puterea armată, n-ar fi ridicat cu laşitate mâna lor nelegiuită contra Domnului ţării”. A fost vorba, printre alţii, de maiorul Dimitrie Leca, şeful gărzii palatului domnesc şi de colonelul Nicolae Haralambie, comandantul artileriei. Lista întocmită de Nicolae Iorga mai cuprindea pe coloneii: D.Creţulescu, Berindei, I.Călinescu, Gheorghiu, căpitanii: Mălinescu, Lipoianu, Handoca, Costiescu, Camdiano-Popescu, Constantin Pilat. Fiecare dintre aceştia fuseseră atraşi de gruparea liberală condusă de Ion C. Brătianu şi C.A. Rosetti, formată în jurul „Societăţii Progesului” şi au primit, pentru ajutorul dat loviturii de palat răsplată pe măsură.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s