Revista si Editura ARMONII CULTURALE.Valerian MIHOC : Interviu cu scriitorul GHEORGHE A. STROIA


Motto: ”Cărțile îți deschid și lărgesc mintea și te fac mai puternic decât orice altceva.” – William Feather

gheorghe a stroia -revista armonii culturaleArta, arta comunicării în sine a apărut odată cu omul. Încă din antichitate, comunicarea fiind percepută ca un element de fond, s-a regăsit cât mai indispensabilă în desfășurarea oricărei activități sau a formării relaților sociale. Indispensabilitatea s-a axat întotdeauna pe aceste nevoi de bază: de a spune, a fi înțeles, de a fi recunoscut, a fi valorizat, de a coopera, nevoia de intimitate și de complementaritate. Astfel, determinarea ce l-a făcut pe om să-și exprime nevoile și dorințele printr-o expresie din ce în ce mai bogată, plecând de la transmiterea informațiilor în genere prin viu grai, bagajul acesta informațional cât și cel al expresiilor au dus treptat la apariția cărților – azi și aceasta să devină o artă. A existat o nevoie colosală, iar cineva a descoperit pergamentul, apoi hârtia, culminând cu apariția cărților și, implicit, evoluția artei creării lor. Mai multe desigur, vom afla de la interlocutorul nostru – Gheorghe A. STROIA, editor, publicist, scriitor, poet, exeget literar, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, din Adjudul Vrancei Mioritice.

Sunteți un om de litere, creator de cărți, cum de v-a venit ideea de a crea o revistă și o editură?

Gheorghe A. Stroia: În primul rând, nu m-am considerat și nu mă voi considera niciodată un om de litere. Sunt doar un suflet care crede că tot ceea ce creează poate produce emoție și poate aduce puțină alinare și mângâiere în momente de neliniște. Vorbim despre neliniștea sufletului încorsetat, de fiecare dată, de griji și multiple traume zilnice, care agresează și distrug sensibilitatea, ucid percepția reală a tot ceea ce se află în jur, deformează grav și iremediabil iubirea – ca ultimă rămășiță a umanului contemporan.

(In foto : Prima Biblie din lume transpusa integral in versuri de clujeanul IOAN CIORCA a aparut la Editura ARMONII CULTURALE din Adjud)

https://mihaimarin.files.wordpress.com/2015/07/biblia-in-versuri-ion-ciorca.jpg?w=200

Am dorit dintotdeauna să fac pentru alții ceea ce aș face și pentru mine, să deschid o poartă spre afirmare, tuturor celor care merită acest lucru. Am vrut neapărat să acord încredere și ajutor, celor care au nevoie de toate aceste lucruri, ca să meargă mai departe. N-am făcut-o din meschinul interes de a mă promova în vreun fel, ci doar din nevoia de a dărui și altora măcar puțină ascultare, din dorința de a construi împreună un loc unde să ne putem privi în ochi cu încredere și speranță, acordându-ne sprijin reciproc. Un loc…

”Cărțile îți deschid și lărgesc mintea și te fac mai puternic decât orice altceva.” – William Feather

Indiferent că facem vorbire despre o revistă de cultură sau despre o editură, cred că menirea lor trebuie să fie aceeași: de a aduce în atenția trăitorului contemporan nume valoroase ale literaturii și culturii momentului, de a promova talentul fără nicio risipă, de a debuta nume noi și de a le face cunoscute. Ideea de revistă și editură a pornit tocmai de la acest deziderat și cred – fără falsă modestie – că mare parte dintre lucrurile pe care ni le-am propus s-au realizat.

Îmi amintesc că în trecut ați avut o problemă cu revista on-line, ce anume credeți că s-a întâmplat?

Gheorghe A. Stroia: Da, am avut ceva probleme, mai simplu, site-ul inițial Armonii Culturale a fost anihilat – ”mici” probleme, deci. S-a pierdut o muncă titanică de peste 3 ani, au dispărut fără urmă câteva mii de articole ale valoroșilor noștri colaboratori. Însă, nu am disperat și nici nu am renunțat. Slavă Domnului că am renăscut, ne-am reinventat și am încercat să nu facem prea mult caz din asta, ci doar să devenim mai puternici, mai uniți. Cu sprijinul unui om deosebit de generos, Narcis Zahiu (consultantul nostru IT de la Tecuci) – revista și-a revenit, a căpătat o altă față, mai atractivă, iar marea familie culturală ARMONII CULTURALE s-a reunit.

Resultado de imagen de REVISTA ARMONII CULTURALE

Este foarte adevărat că lucrurile bune sau bine făcute nasc, aproape întotdeauna, invidii și răutăți. Faptul că o publicație online a fost nominalizată în mai multe rânduri la premiile Radar de Media și a obținut un clasament mai mult decât onorant, printre alte nume foarte bine cotate, înseamnă ceva pentru noi. Ei, nu e suficient să fii invidios pentru o astfel de realizare? Deși, din punctul meu de vedere, invidia este o manifestare elocventă a superficialității, a inferiorității umane, a frustrărilor infinit acumulate, a imposibilității de a te ridica deasupra altora și nici măcar deasupra propriei condiții. La mine, cel puțin, invidia se manifestă într-un mod foarte ciudat: nu sunt supărat pe acel ”ceva/cineva” de invidiat, ci doar pe mine că nu pot să fiu la fel de bun, la fel de valoros. Pentru cel care e mai sus decât mine, toată stima și admirația, tot respectul. Urăsc, însă, să fiu privit de sus. Nu uit nicio clipă ce spunea gânditorul: Pentru că privești totul de sus, nu poți vedea pe cineva care e mai presus decât tine. Nu-i așa?

Tot despre revistă, aceasta fiind cu titlu informativ atât pentru public cât și pentru scriitori, ce statut ați propus revistei și ce doriți să promovați prin ea?

Gheorghe A. Stroia: Cred că am răspuns deja acestei întrebări, dar risc să mă repet: scopul principal al revistei este de a promova nume valoroase ale literaturii și culturii române contemporane de pe întreg mapamondul, de a aduce un serviciu pozitiv de imagine tuturor românilor și României, per ansamblu. Românul este superdeștept, supertalentat și mai are de arătat lumii întregi încă foarte multe lucruri bune. Ne dezicem, însă, de tot ceea ce este lipsit de valoare sau de faptele reprobabile ale compatrioților noștri. Acestea nu mă reprezintă nici pe mine ca român și nici pe noi, ca neam. Promovăm doar talente autentice, mai vechi sau mai noi, deschidem căi de promovare pentru tineri și foarte tineri autori sau artiști, unim oameni, creăm punți între suflete, prin frumos. Până la urmă diversitatea naște unitate. Dar, nu uităm să fim noi, doar noi, români de aici sau de pretutindeni.

O mică prezentare a dumnevoastră dacă doriți..?

Gheorghe A. Stroia: Mi-e greu să vorbesc despre mine însumi. De obicei, îi las pe alții să vorbească. Însă, cu toată modestia, vă reamintesc doar câteva lucruri: m-am născut la Adjud, jud. Vrancea, la data de 22 mai 1970, într-o familie cu unsprezece copii (au fiind al șaptelea), din părinții Andrei și Aurica STROIA. Sunt absolvent al unei facultăți tehnice (deci inginer de profesie), promoția 1995. În 2010 am publicat prima carte, iar la finele anului 2010 aveam deja 8 titluri de carte publicate. La debut de 2016 am peste 25 de titluri proprii de carte publicate. Din anul 2011, sunt membru al Ligii Scriitorilor din România, iar în aprilie 2013, am devenit membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, fapt care mă onorează și-mi confirmă că sunt pe calea cea bună.

În februarie 2011, am fondat la Adjud, împreună cu poetul focșănean IONEL MARIN, revista universală de creație și atitudine ARMONII CULTURALE, devenită un brand și o mare familie culturală. La 15 iunie 2011 (dată fatidică, aniversarea a 122 de ani de la nașterea în viața veșnică a LUCEAFĂRULUI) am fondat editura Armonii Culturale, care publică români talentați de pe întreg mapamondul. Acestea sunt doar câteva lucruri despre mine, însă cel mai important aspect al ”carierei” mele scriitoricești este acela că am legat, în toți acești ani, multe prietenii cu scriitori, editori, exegeți, poeți, jurnaliști, prozatori, artiști plastici, muzicieni, regizori, de foarte înaltă ținută morală și artistică, cărora le datorez respectul meu și afecțiunea mea totală. Pe toți i-am făcut părticele din sufletul meu și lor trebuie să le mulțumesc astăzi pentru că exist în media literară. Ei m-au încurajat de fiecare dată să continui și… voi continua.

Felicitări, este o performanță! Cum de ați reușit să scrieți și să publicați 8 cărți numai într-un an?

Gheorghe A. Stroia: Sincer, nu știu! Bănuiesc totuși că a fost vorba de ceva adunat undeva acolo, în minte și în suflet. E ca un vulcan, care ani de-a rândul a acumulat și apoi a erupt. Altfel nu îmi explic. Nu am avut niciodată ceva schițat clar, nici măcar în minte. Probabil subconștientul mi-a făcut o farsă, una frumoasă de bună seamă. Sper să fie așa și în continuare. A urmat primei cărți dorința de a continua și așa au apărut una câte una, rând pe rând…

Până acum cam la câte cărți ați ajutat/contribuit spre a fi publicate, dacă aveți cumva făcut vreun total? Iar, dintre toate acestea care v-a plăcut, surprins, frapat (în sens bun)?

Gheorghe A. Stroia: Din 2011 și până acum, am ajutat cumva să iasă la lumină peste 300 de titluri de carte, ale românilor de mare valoare de pe întreg mapamondul. Nu vreau să citez titluri sau nume, toate/toți îmi sunt dragi, țin foarte mult la fiecare carte la care am trudit, pentru că o parte din energia și sufletul meu a rămas acolo. Și pentru că mi-au plăcut atât de mult, am și scris prefețe, postfețe, cronici sau recenzii, pentru marea lor majoritate, indiferent dacă discutăm despre poezie, nuvelă, roman, carte de literatură pentru copii, antologii literare, cărți de specialitate, studii filologice, exegeze, etc.

Am încercat să fac astfel încât să mulțumesc pe toată lumea, dar în primul rând să mă automulțumesc, să pot trăi liniștit și împăcat cu mine însumi. Doresc să fac o precizare: am scris doar despre ceea ce mi-a plăcut cu adevărat. Niciodată nu am făcut compromisuri legate de calitatea materialului în sine sau de integritatea morală a autorilor. Nu știu și nu pot lucra decât cu material de calitate, atât uman, cât și editorial. Am avut și discuții în contradictoriu, dar, întotdeauna, s-au dovedit a fi constructive, orientate în sens pozitiv, fără alte efecte secundare. Unii țin la părerile lor foarte mult și e normal, dar trebuie să ai răbdare și curaj de a-i explica omului ce anume e greșit, fără să deranjezi, fără să fii trivial, ci să dovedești mereu respect și multă, multă diplomație. Nu știu dacă am reușit întotdeauna, dar știu că întotdeuna, prin modul de abordare, am câștigat prieteni noi și nu am produs nici un prejudiciu… nimănui. Altora am creat dependență și cred că e un lucru foarte bun. O strategie de marketing spune destul de simplu că: un client mulțumit te spune altor trei persoane, iar unul nemulțumit, altor nouă. Așa că riscul asumat pentru neseriozitate este foarte mare, iar delictul moral… pe măsură!.

Familia dvs. vă susține în egală măsură presupun și cred că vă și inspiră, pentru și a face totul mai ușor, dacă bănuiesc bine?!

Gheorghe A. Stroia: Sigur că da! Familia mea, soția mea și cei doi fii, m-au ajutat întotdeauna să-mi regăsesc liniștea necesară, ei au fost și sunt susținătorii mei înfocați. Fără ei și fără sprijinul lor nu aș fi reușit să realizez nimic. Da, ei

 

mă inspiră, scriu și pentru ei, dragostea mea este infinită. Nu-mi doresc nimic altceva decât să fim sănătoși cu toții și să ne bucurăm în continuare unii de alții, ca și până acum! Lor le dedic și le datorez toate împlinirile mele. Soției

 

mele îi datorez faptul că m-a susținut de fiecare dată, dar m-a și criticat cu maturitate, atunci când a fost cazul. Ea este, dealtfel, cel mai aspru critic al meu, căreia, din respect și dragoste, i-am datorat creșterea mea, din fiecare zi

.

Spuneați despre invidie, ce credeți dvs., oare n-ar fi mai bine fără ea, sau că e totuși necesară prin faptul viețiurii într-o societate?

Gheorghe A. Stroia: Am pornit întotdeauna de la ideea că invidia are la bază lipsa de încredere între oameni. Exact ca într-un cuplu: cu cât ești mai încrezător în ceea ce ai, cu atât ești mai liniștit. La fel ca și cu gelozia. Unii spun că gelozia este cea mai mare dovadă de dragoste, că nu poți iubi fără să fii gelos. Cred, totuși, că sub această afirmație se ascund, de fapt, porniri nejustificate (de joasă speță, subumane) într-o relație bazată pe încredere. Invidia nu, nu are ce căuta între oameni! La fel, nici ura, mânia, zavistia, pizma, minciuna, mândria, așa ne învață Mântuitorul nostru, de bună seamă. Așa cum am mai spus: dacă trebuie, totuși, să fii invidios, fii doar pe tine însuți și nu pe alții, poate astfel vei ajunge să fii ca ei și să dobândești ce au ei…!

Sunt de acord cu dvs.! Tot referitor la societate, dvs. ce considerați: este bună pentru ceva egalitatea între sexe și dacă da, pentru ce anume?

Gheorghe A. Stroia: Sigur că da, egalitatea între sexe este de bun augur. E ca și cum m-ați întreba dacă unii sunt superiori altora? Dintotdeauna am crezut că în familie, societate, în viață – în general, femeia și bărbatul trebuie să aibă drepturi egale. Asta însemnând și șanse egale la o familie, la o carieră, la recunoaștere, la promovare. Asta și pentru dreptul natural al omului, care vine pe lume singur și în pielea goală, plecând din această lume, la fel de singur cum a venit.

Dacă oamenii vor crede cu adevărat în egalitatea între sexe, atunci lumea va deveni mai bună. Nu am mai fi obligați să fim martorii atâtor atrocități planetare, la care victime sunt, de cele mai multe ori, femeile. Ar fi mai multă armonie și înțelegere. Iar noi, bărbați, care, prin firea lucrurilor suntem mai puternici, ar trebui să fim mai protectori, mai împăciuitori și așa am deveni și mai puternici. Vorba tibetanului: cel mai slab scoate primul pumnul! Așa e?

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul pe care nu l-ați acordat! Vă dorim multă sănătate, putere de muncă și mult suuces în orice întreprindere viitoare!

Gheorghe A. Stroia: Și eu vă mulțumesc și vă adresez aceleași urări de mult bine și de sănătate, că-i mai bună decât toate!!!

valerian mihoc

Interviu realizat de VALERIAN MIHOC

……..POEZII de GHEORGHE A. STROIA :

Vara din Tine
(dedicat POEZIEI), din Parfum de tei, Armonii Culturale, 2012:
În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.
În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.
În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.
În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
şi cerul ce geme.
În vara din tine
e-atâta credinţă,
un vers de lumină
e întreaga-ţi fiinţă!
SPERANȚE!
(dedicat României la concursul Internațional organizat cu ocazia primei aniversări a Zilei Limbii Române)
În fiecare an te regăsesc mai tristă…
Stai singură-aşteptând iar veste de departe,
ţi-e chipul plin de riduri şi glasurile-ape,
aştepţi la sânu-ţi fiii plecaţi în zări deşarte.
Ţi-e vocea sugrumată, emoţii te străbat,
de prin păduri şi munţi şi cerurile-nalte
răzbate câte-o doină cântată de-un copil,
iar se cutremur’ cetini din brazii de departe.
Ţi-e părul tău cel verde o vatră de cenuşă,
stinsă cu lacrimi multe din ochi tăi de jar,
asculţi strigăt de jale şi doruri nesecate,
aştepţi să se coboare al Cerului lin Har.
Eşti tristă iar, Măicuţă, te văd slăbită chiar
şi nu ştiu cum aş face să-ţi iau acum durerea:
nu plânge după codri, nu plânge după mare,
căci inimile noastre ţi-s singure averea!
Din cerurile albe chiar Pronia veghează,
în veci va fi de strajă l-al tău slăvit hotar,
căci numai Domnul ştie cât de bogată eşti,
iar fiii tăi de asta nici nu mai au habar!
În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere –
Ardealul şi Moldova, şi Ţara Românească,
în mâinile-ţi trudite se zbat şoptind şuvoaie –
Trei Crişuri, Prutul, Oltul şi Dunărea cerească.
Toţi codrii tăi acum din frunză verde-ţi cântă
şi îngerii în cor colind rostesc în taină,
iar milioane de inimi bătând fără-ncetare
ţi-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoasă haină.
În fiecare an te regăsesc mai tristă…
Cum aş putea, Măicuţă, durerile să-ţi iau
şi peste dealuri arse să le arunc pe toate
doar bucuria vieţii, lumina să ţi-o dau?
În fiecare an te regăsesc mai tristă…
Cum aş putea, Măicuţă, să-ţi stâmpăr aspra sete
şi să te strâng în braţe, cu dragoste fierbinte,
Sufletul să-ţi sărut, pe ochi să-ţi pun Pecete?
Eu nu sunt trist, Măicuţă, şi nimeni nu mai fie!
E ziua ta cea sfântă, e zi de sărbătoare,
când cerul şi pământul tresaltă pentru tine,
iar fiii tăi resimt născând, din dor, culoare.
Mă rog la cer, Măicuţă, să te cinstesc mereu:
Roş’, galben şi albastru mi-e sângele în vene,
Mi-i tânăr iarăşi gândul, dar sufletul îmi plânge
Că-n fiecare an… te regăsesc mai tristă!
Parfum de Tei
S-au aşternut pe coala albă
Un gând, o lacrimă, o slovă,
Ce-adesea-n râu de simţăminte
Au râs şi-au plâns, prinse în horă.
S-au aşternut peste cuvinte
Mătăsurile albe, grele,
Cu frumuseţea lor pribeagă
La vis, la viaţă să ne cheme.
Am dezbrăcat esenţa vieţii
Până la oase şi-am trudit-o
Adesea… plânsu-i-am în palmă,
Adesea… am batjocorit-o.
Am dezbrăcat de ramuri pomii
Şi îmbrăcatu-i-am în haine
De albe vise, de mătănii,
De calde rugăciuni şi cazne.
S-au aşternut peste versete
Rostiri de simplă-nchinăciune,
Aripi de îngeri măsluite –
Cenuşă, smoală şi tăciune.
Iar peste lacrimi din cuvinte
Şi peste suflete captive
Am aşternut ca pansamente
Versuri pribege şi motive.
Au răsărit adesea flori
Cu trup subţire, colorat
Şi s-au născut, adesea, clipe
De vii regrete sau păcat.
O lume tainică, nespusă,
Ne-a mângâiat cu dorul ei,
Ne-am preschimbat în albii nori
Şi-n flori… doar cu parfum de tei.

 

***********************PICTURA SI MUZICA*******

PENTRU COMENZI PICTURI

de ANCA BULGARU :

E-mail: vbulgaru08@yahoo.com
Telefon: 004.0770 83 85 12

 

Picturi de Anca Bulgaru (Iasi)- Winter Dream/Muzica: Eldar Mansurov.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s