Poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu ||Pictura de Cristian Petru Balan (SUA)-”Mama si Copilul” ||Muzica andina.Leo Rojas (Ecuador)-”Celeste”


Manuela Cerasela Jerlăianu s-a născut pe 27 octombrie 1976  în orașul Fetești (județul Ialomița). A fost la școala generală în zona natală, apoi a absolvit studiile liceale în Brănești (județul Ilfov, promoția 2005) și a urmat studii de licență în management și agroturism la Universitatea de Studii Agronomice și Medicină Veterinară în București (promoția 2008) precum și Școala Postliceală Sanitară Carol Davila din București (promoția 2009).  A debutat literar    online pe 1 aprilie 2015 pe regatulcuvantului.ro,

Spiritualitate Universală

iar editorial cu volumul de poezie  Desenând pe cer la Editura Beta din București  care a apărut pe 16 octombrie 2015. De asemenea a publicat versuri în mai multe antologii: Conviețuiri (Editura Beta, București, 2015), În căutarea  paradisului  pierdut (Editura Karta Graphic, Ploiești,  2015), Colinzile zăpezilor târzii (Editura Liric graph, Galați, 2015),  Femeia omniprezentă (Editura StudIS, Iași, 2016). A urmat reeditarea cărții de debut sub titlul  Desenând pe cer, vol. I (Editura Stef, Iași, 2016)  și o altă carte  titlul  Desenând pe cer, vol. al II-lea (Editura Inspirescu Satu Mare, 2016). De asemenea avut un dialog poetic cu Ion Vanghele care a văzut lumina tiparului în volumele Ce este iubirea? (Editura Stef, Iași, 2016), Două inimi bătând pe același portativ (Editura Stef, Iași, 2016) precum și  Hermeneutică voll.  I-II  (Editura Stef, Iași, 2016). Tot în anul 2016 a mai publicat un volum de poezie sub titlul Miez de ardere și fum (Editura Stef, 2016).

………………….

Stau învăluite tăcerile

Stau învăluite tăcerile în inima cerului

de mi-au adormit cuvintele în piept

și visează o seară în gândul puterii

dar în inima ta s-au ascuns gândurile mele

și mă visezi în toate bătăile de inimii.

 

***

Ce umbre de speranțe se arată în infinita liniște!

Cunună cu mine o stea și inima focului ei,

dă-mi-o ca să cunosc drumul pe care o poartă vântul

că tăcerile stau învăluite în inima cerului.

Iată zburăm pe firul nepăzit al îngerilor!

***

Întregul mă cheamă.

 

Spiritul mi se împarte în mii de frânturi

și visez că mă culeg din inima ta.

Nu știu dacă să adorm cu visul prins pe mână

că eu cunosc fiecare pas care m-a leagat cu iubire.

Din inima frântă îmi las privirea pe scară

ca să te salt în dansul înmulțit al viselor pierdute.

Vino, vino cu o Cale Lactee în mână

că eu port un Luceafăr pe umeri și totuși: Întregul mă cheamă.

 ***

Se întregesc universurile în horă. 

 

Se coboară raze albastre din ultima stea

ca să cunune dorul pământului cu îngerul nopții

iar noi colindăm cu luna la nunta căderii.

E pace în cântecul vesel ce curge din coarda viorii

dar se ridică trei îngeri și dansează cu sete de viață

de se întregesc Universurile în horă.

*** 

Îmi cântă pământul

 

În gerul cuvintelor  a încremenit limba poemelor

și pe furtuna de vise a vuit din inima ta

dar îmi cântă pământul  c-un verde alai de muguri crăpați

de mă scapără tălpile de dorul lui!

Iată-l ! Mă așteaptă  cu masa pusă în colțul ochiului.

O ! M-a prins un soare de mână și mă colindă prin poemele tale.

Toții zorii mă revarsă la margini de rând

de îmi vine  să visez la furtuna din inima ta!

 ***

Se cern clipele  

Se cern clipele pe o pereche de zile

și fereastra anilor se deschide la modă

cu balamale de vis lăsate pe un ochi de geam pus pe tocuri înalte.. .

Vai ! Ce mai curg amintirile în valea răpusă de lupii nopților de îmi vine să smulg  tot firul de salcie ce se lasă din pieptul verii în grăgina infinitului !

Îmi răsucesc manșetele visului și bat din palme ca să scutur frigul din podul pământului  adormit  în leagănul timpului.

***

Clipa mă respiră

 

Clipa mă respiră cu nemuriri de plăceri acrobate ce se leagănă pe umerii lutului și mă dezbracă în puterea morții nesatisfăcută !

Ce friguri de cuvinte mă strigă în ureche!

Ce drum răsturnat calcă pe sub tălpile mele!

O lacrimă îmi arde inima pământului de mă nuntesc cu fiul căderii în ploaia secerată de norii nesrinși!

Mă respiră clipă, limpede ca focul zorilor și  ard, ard de nu mă regăsesc în vântul cenușii.

 ***

Ca un copil 

Mă rătăcesc într-un glas de copil unde șuieră tăcerea în gară ca să plece să culeagă roadele timpului meu nesfârșit …

Îmi pun la uscat clipa și nu las vântul să o bată cu palma privirii dar aprind soarele cu focul inimii și  îi strâng lumina în piept ca să mă conducă în cerurile pline cu îngeri.

Ca un copil mă urc pe colțul lunii și iată!

Aștept alte Căi Lactei ca să le sărut ramurile inimilor dar Luceafărul serii privește la mine cu jind!

Învață-mă, învață-mă tu să pironesc dumnezeirea în cuvinte ca să strig: Cunună cu mine drumul infinitului și lasă-mi reper o singură stea că am rătăcit în neantul de vis unde se prind de braț Universurile.

 ***

Ghearele morții

 

Ghearele morții nasc albastre cununii cu Nemurirea

și alaiul nunții îmi aduce daruri din verdele copt de teamă

din soiul bun la gust și dulce ca mierea ce mă leagă cu Tatăl meu de Cuvânt.

Însemnate mai stau clipele la masa netăcută dar le răsfoiesc amintirile cu Sfânta Mireasmă a Păcii de se cutremură lutul în spirit.    

Vin nefiresc rătăciri pe o foaie de cer necrescut și bat la ochiul vederii cu atâta putere că mă revolt si sar din ramul nervului drept până ajung să cânt cu Veșnicia.

În etenele arderi deschid ușile de jar ale închinării și Altarului Sfânt îi aduc spiritul meu.

O ! Câtă nemurire mă îmbracă în veșminte de Lumină !

   ***

În viscolul Universului

 

Într-un val nesfârșit de soare se unduiesc trudele mării ca să întoarcă la țărm proaspetele sacrificii

ca pe unele atât de neștiute de mulțimea stelelor

care se pictează în viscolul Universului.

Ce armonie de cuvinte stau să laude Creatorul picturii!

Din rugile aprinse urcă miresme de mulțumire !

O ce trăire se zgâlțâie în pieptul tabloului nevăzut al visului meu!

 

Cuvintele amorțesc de ședere…

Aripile cresc și zboară spre alte Uniuversuri…

Privirile mi se înfășoară în palmele atât de lacome a mării transcedentale unde miresmele patimilor vorbesc cu infinite sclipiri de Lunimă de mă ridică din ploaia viscolului  de stele! 

 ***

Dansez cu  infinitul

 

Mă trezesc în inima îmbătată cu umbre de cuvinte scânteietoare

unde alunecă lacrimile zorilor pentru praful de stele scuturat

din pragul cerului când mă asemăn cu visul.

Adorm în neliniștea de raze a dimineții când în soarele speranțelor dansez cu infinitul.

 

Și mă visez cu inima plină  de clipe luminoase duse în neantul iluziilor unde ochii veșniciei privesc atent și se cufundă în eterul atât de prezent al nopților albe și al zilelor crescute în inima curcubeielor când aura privirii mele te vede trecând prin nesfârșita speranță  aprinsă cu Lumina Iubirii.  

 ***

Când margini de timp se cufundă

 

Arderea inimii mele se stinge în nestinsele clipe ale soarelui

când margini de timp se cufundă în iluziile stelelor deschise la izvoare dar te prind când privirea lunii are inima plină de roua răbdării aprinsă de steaua iubirii.

 Nesfârșite dorințe trec să-mi lumineze calea tăcerii

când mă odihnesc în speranțele oglindite în valul infinitului.

Adesea mă bate pe umeri setea amintirilor din inima stelelor

de îmi rămân palmele încleștate în razele lunii și cuvintele adorm pe patul Căii Lactee iar Luceafărul rămas în vise îmi adoarme nesfârșita poemă rătăcită în tivul timpului.

 ***

Strugurii cad amețiți

 

Nestăpânit îmi cobor durerile din gândul nopții în patul cu perne de pluș al amintirilor acolo unde stelele dansează cu iubirea

pe singura fulguială de clipe.

Cu vârful degetelor ard teama risipită în matca inimii ce îmbracă tăcerile zilelor și privește la soare ca o copilă abandonată.

Strugurii cad amețiți de tăria vinului de mâine când drumul rămâne strâmb la poale iar  tu alergi să prinzi zilele ce vor să bată la ușa chemării.

Amurgul se zbate să nască o noapte cu lună plină 

iar răsăriturile coboară pe funiile împletite de îngeri. 

revista-hai-romania-marinmihai-spania-mihaimarin-wordpress-c______PICTURA de CRISTIAN PETRU BALAN (SUA)-”MAMA SI COPILUL”

Scriitorul si artistul plastic Cristian Petru Balan din SUA

Scriitorul si artistul plastic Cristian Petru Balan din SUA

___________MUZICA ANDINA

Leo Rojas (Ecuador)- Celeste

–––SEMNAL EDITORIAL

IMG_20160815_123831

A apărut LiterCritica de GHEORGHE A. STROIA – Antologie de texte critice (note, comentarii, recenzii și cronici), Armonii Culturale, Adjud, 2016

LiterCritica 2016

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s