Emilia B. S. WONC ( Moldova).Poeme despre suflet


Păcatele mele nu cer nici iertare,
Nici soare sau vise avute-n trecut,
Ele s-ascund de așteptata uitare
Și regăsesc tot ce cândva a durut.
E roșu ca un foc regretul amarnic,
Mustrarea nu se vrea așteptată,
Ea vine alături de timpul fugarnic
Să usture rana ce se cere tratată.
Se-avântă spre rouă mutul necaz,
Găurind responsabil inima frântă
Ce-a plutit în durere până-n extaz
Ascultând amintirea care cuvântă.

Aș vrea niște aripi făcute din stele,
Pentru sufletu-n lacrimi și întristat
Apoi lin s-ajungă la cer să se spele
De tortura-i smintită sau dor căutat.
Doar sus își va găsi fericire și pace,
Aici tot e doar răni, durere, mâhnire
N-are ce spune, monoton iarăși tace,
Dorind să plece curând spre neștire.
Păcatele bătrâne nu pot fi așa lăsate
În drum sau într-un suflet fără lumină
Doar în văzduh ar putea fi ele iertate
Cu mare speranță și rugă fără hodină.

Povara sufletului

De-am avea noi harul pentru a simți
Lipsa greutății ce ne apasă inima,
Să fim ușori, iar sufletul îndurerat
Să cântărească acele câteva grame,
Poate mai mult, dar nu tonele
Simțite zilnic în interiorul nostru
Atât de slab, ridicol și nestatornic
Precum frunza bătută fioros
De viscolul neașteptat în toamnă
Fragedă, timidă și vulnerabilă.
Transparentul devine vizibil în timp,
Când zidim păcate din gânduri
Și trăiri efemere, perfide, nebune…
Suprema cunoaștere la care tindem
În altă dimensiune atât de așteptată,
E posibil să fie pierdută zadarnic
Din cauza păcatelor acumulate.
Nu ne rămâne decât să credem
Și să sperăm la o diminuare
A ispitelor tragice care ne omoară
Încet, categoric, meschin și oribil.
Sufletul cere eliberare din lanțuri
Murdare și rele, concepute de noi.
Nu poate suferi povara fierului
Viciilor umane atât de capricioase!
Ar fi bine să pledăm pentru aripile
Care ne vor duce departe, departe…
Spre lumină, fericire și veșnicie…

 

Urletul sufletului

Sunt momente în viața ostilă
când gândurile bulversate-n insomnie
aud urletul sufletului lipsit
de vlaga bucuriilor diminuate.
Nu sunt nici plânsetul, bocetul
sau lacrimile demente strânse
și înghesuite-ntrun colț de inimă.
E sunetul provocat de viforul
unor emoții și sentimente absente…
Sufletul urlă-n spaima deznădejdii
ce vrea să vină, dar încă n-a poposit.
El urlă a năpastă inevitabilă,
însă, mai degrabă, a curaj pierdut.
Himerica strădanie așteaptă
răsăritul unui optimism năprasnic.
Acum e rândul crezului atotputernic
și al speranței umilite necontenit.
Treptat, urletul sufletului tragic
se transformă în șoapta
percepută doar de o dorință aprigă
de a trăi, a visa, a contempla…
După noaptea cu lună plină
urmează dimineața promițătoare
ce transformă-n liniște
zgomotul uitat în ziua de ieri…

Anatomia sufletului

Și sufletul își are anatomia sa…
Are inima ce bate în continuu
pentru a menține viața lui,
dar nu-și poate controla ritmicitatea
în caz de tristețe sau bucurie așteptată.
Are o rațiune ce calculează echilibrat
orice situație impusă de viață…
Ar dori mult să fie ajutat de picioare
pentru a fugi de necazurile iminente,
nu numai să cadă în genunchi în fața
austeră și perfidă a destinului…
Cu mâinile sale își șterge lacrimile
amare și nesecate în clipele dureroase…
Apoi modest acoperă zâmbetul sincer
pentru a feri de ochii lumii o fericire.
Respiră adânc în situații neprevăzute
și simte cum nu îi mai ajunge aer…
Menține verticalitatea necontenită
a coloanei vertebrale care nu poate fi
îndoită nelimitat de povara unor suferințe
sau de presiunea jignirilor străine…
Curge prin sângele sufletului calitățile
demne, nestăvilite, dorite de adevăr…
Celulele care formează sufletul
pot fi distruse de influența păgână
a celorlalte suflete devenite putrede
și negre, fără noimă și pic de viață…
Sufletul poate fi imun sau vulnerabil,
depinde mult de gradul lui de călire…
Trecând prin calendar, utilizează
ochii, urechile, ba mai simte și mirosul
răutății, al lașității și nemerniciei.
Cât de mult și-ar dori să vadă în jur
numai semeni vrednici de-ai săi!
Ar dori să audă freamătul bunătății
însoțită de liniștea atotputernică.
Sufletul, totuși, e mai firav decât iarba
și mai mult călcat în picioare…
Poate rămâne demn până la sfârșit,
dar are și ispita de a putrezi în mizeria
oferită de ființele pierdute demult.
Sufletul își are anatomia sa, se teme
de o eventuală dezmembrare, dar aspiră
la o recuperare optimistă și timpurie
pentru a se bucura de ea o vreme
până va rupe ultima filă din calendar
și își va da finala suflare…

Dezmembrarea sufletului

S-a dorit dezmembrarea sufletului meu
În mici bucăți și-n cioburi veninoase
De către unii ce-au uitat de Dumnezeu
Sau, poate, aveau ei inimi mai vâscoase.
Am început eu rațiunea să-mi distrug,
Să osândesc și duhu-mi asuprit.
Apoi, am reușit cu greu tot să recurg
La contemplarea timpului venit.
Am adunat la loc ce-a mai rămas
Din sufletul naiv demult uitat de toți,
Am făcut și gândului un bun popas,
Evitând să-i văd pe-ai simplității hoți.
Au rămas urme adânci și sângeroase,
Dar le-am uns cu picul de speranță.
Nu există-n lume răni mai dureroase
Decât cele absente-n relevanță.
N-am vrut nici pact cu răutatea,
Chiar de ea m-amenințat destul,
Greu am scos deasupra bunătatea
Când sufletul de luptă era sătul.
Dacă străinii te taie și te-omoară
Suferi mult, dar știi că-ți sunt străini,
Iar rana tot continuă să doară
Atunci când cei din piept devin haini.
A fost setea dezmembrării mele,
Începând cu inimă, apoi cu gând,
S-a dorit ca să mă pierd și-n stele
Și să dau foc eu ultimului rând.

Am crezut în Ceruri, am scris-un vers
Și nu un epitaf, dar fabule ușoare,
M-am regăsit cu duhul meu, am șters
De sânge rana care nu mai doare.
Căderea și ridicarea sufletului
Îngeri și demoni ai sufletelor noastre
Luptă-n continuu pe câmp nevăzut
Pentru imense văzduhuri albastre
Sau întuneric abia perceput.
Viața-i o luptă grea și neclară
Plină de gânduri sau vise ratate
Spre-o veșnicie ce pare-a fi rară
Zbătută-ntre clipe atât de uitate.
Cădem în ispite apoi ridicăm
Capul și sufletul veșnic arzând,
În cădere urâtă iarăși plecăm,
Lupta inimii noastre pierzând.
Spre deznădejde nu mai cotesc,
Iau duhul de aripi, merg spre lumină,
Gânduri uitate din nou tot roiesc,
Iar eu le omor cu speranța divină.
Mă-nnec în destin și-n patimi iubite,
Nu vrea să visez, dar ele mă cheamă,
Mai uit, însă tot mergând răzvrătite,
Cred că mai am vreo milă sau teamă.
M-așez în genunchi spre cerul dorit,
Sugrum orice vis prin cuget senin.
Mă bucur. M-am rugat, m-am oprit,
La timp am ieșit din amarul venin.
Aspir spre credință, gând bun și iubire,
Mai cad, dar iarăși inima-ndrept
Și-nfrunt chiar durere, o dulce neștire
Cu rugă profundă și-o cruce pe piept.

Viata

Ce e viața? Un fir de ață sau de iarbă…

Nu mai contează… E o clipă care
schimbă absolut totul!
De pe pământ treci sub pământ.
Iată diferența uimitoare și deranjabilă.
Apoi trupul nu mai simte durerea…
Iar sufletul pleacă undeva, departe,
în neființa auzită cu lexeme doar…
Nu se știe ce va fi, ce urmează Dincolo…
Toți cunosc doar cât de fragezi suntem
în fața unei secunde esențiale
care va veni odată, mai devreme sau mai târziu
pentru a însemna un sfârșit trist și un nou început neștiut…

Poeme de Emilia B.S.WONC

https://experietiadocet.wordpress.com/

Picturi de Anca BULGARU-Iași :

Email: vbulgaru08@yahoo.com
Telefon: 0770 83 8512

 

Născută la Iaşi şi absolventă a Şcolii de Artă din acelaşi oraş (laclasa prof. pictor Ioan Ginju şi prof. pictor Ghiţă Leonard), Anca Bulgaru a avut privilegiul de a se naşte într-o urbe cu o susţinută activitate artistică şi de a participa la numeroase expoziţii colective, care au şi consacrat-o în mediul cultural ieşean şi i-au adus şi multe premii. „Crescută”, având ca model operele unor mari pictori precum: Grigorescu, Baba, Lautrec sau Dali, Constable sau Renoir, Hatmanu de la Iaşi sau celebrii pictori ruşi, Anca Bulgaru are onestitatea de a recunoaşte şi opera unor valoroşi pictori contemporani, dintre care amintim de: Eduard Sandu, Doru Deliu, David Croitoru, Gheorghe Barbu, Ciprian Stratulat, Andrei Brănişteanu, Dorin Lehaci. Întrebată despre stilul artistic în care şi-ar putea încadra pictura, Anca Bulgaru a răspuns: „În general îmi place să cred că sunt realistă şi în viaţă şi în lucrările mele şi tocmai de aceea nu-mi fac iluzii că pot reprezenta prin tablourile mele un stil anume. Ca orice îndrăgostit de culoare, iubesc impresionismul numai că visele sunt mai greu de pus in culoare….Încerc să redau în pânzele mele, cu modestele mele puteri, ”frumosul” care mă fascinează şi pe lângă care se trece adesea cu pas prea grăbit. Cred că este de datoria mea să slujesc acest vis alături de cei care au aceleaşi preocupări, indiferent că o fac ca amatori sau ca profesionişti consacraţi.” (Tablouri de Vis). Ca omagiu adus oraşului său natal, pictoriţa expune permanent la „Galeriile Top Art” din Iaşi, acolo unde uneori este „colecţionată”, alteori „cumpărată”.

Extras din Cronica de arta – Gheorghe A. Stroia: “Anca Bulgaru – Îngemănarea sclipirilor divine ale unui destin, pus în slujba artei” –

———-muzica

Kapushon feat Pavel Stratan- In satu’ meu se face toamna

 


————————-recomandări reviste,bloguri,asociații,carti:

Poeta si prozatoarea prof.Gabriela Marie Milton ( SUA)

https://shortprose.blog

Gabriela M

Gabriela M

Gabriela M. is a US university professor and author of three novels. Her poetry book, Passions: Love Poems and Other Writings, was published by Vita Brevis Press under the pen name Gabriela Marie Milton in April 2020. Gabriela published poems in Spillwords Press, Vita Brevis, Indian Periodical, Gioielli Rubati Poetry (translated in Italian by Flavio Almerighi), Tuck Magazine, KashmirPen, “Heretics, Lovers, and Madmen,” Literary Yard, Proletaria, Free Verse Revolution, and other venues. She was selected “Author of the Month” at Spillwords (April 2019). Her poem “The Breath of Love and Death” was voted “Publication of the Month” at Spillwords (November 2019). Gabriela’s work was included in the following anthologies: America’s Emerging Poets Southeast Region (Z Publishing House, 2018); Florida’s Best Emerging Poets (Z Publishing House, 2019); and Pain & Renewal (Vita Brevis Press, 2020). She blogs at shortprose. Christina Schwarz, the author of the New York Times Bestseller “Drowning Ruth,” on Gabriela’s poetry: “With lush language and lavish imagery, Gabriela M. evokes a fantastic world ripe with emotion.”

Passions : Love Poems and Other Writtings -by Gabriela Marie Milton

_________

http://www.invisiblyme.com  ( UK)

A Chronic Birthday


————

Joi,10 Septembrie 2010,are loc lansarea virtuală a cărții “ Ropes of Love” /Funiile Dragostei  de Ligia SEMAN .

2 comentarii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.